sâmbătă, 19 septembrie 2020

30.08.2020
                                                   

duminică, 29 decembrie 2019

31.12.2015


Revelion la Oache - Îndreptar de petrecut Revelionu’ sau lucruri neserioase pe care le iau în serios winter edition.
Warning: dacă era trupa Warning era bine așa e încă un text prea lung.

Mă simt obligat să recunosc că uneori mă trezesc că am pe pe față un surâs nervos cand aud/citesc opinii obtuze și foarte serioase care se ațintesc spre comunitățile cu care o bună parte din noi am interacționat direct sau indirect. Din aceleași comunități unii dintre noi am făcut sau facem parte. Good for us!
Filmările document din Revelion la Oache, prezentate în  mai multe episoade, pot fi o încântare pentru curioși sau deopotrivă pot oferi o bună sursă de informații pentru cei cu afinități sociologice. De ce nu, poate fi un exemplu de autentic ori pot reprezenta o pagină de istorie underground contemporană. Pentru perioada pe care o traversăm filmul are relevanță. Un fel de Zestrea Românilor 2.0 varianta low buget. Suzati-mi comparația.
Stângăcii firești, vulgarități involuntare și o naturalețe ce aproape atinge absolutul. Să nu uit și de detașarea cu care oamenii ce apar în filmări sunt înzestrați, ce îi face de-a dreptul să devină personaje/caractere/actori/figuranți/scenografi/regizori/ directori de imagine, de ce nu chiar și decoruri sau simpli spectatori. Un mare plus de savoare este adus și de faptul că filmarile au fost realizate de oameni din interior, ceea ce a făcut ca personajele din fața camerei să fie complet dezinvolte, lucru greu de atins dacă filmările erau făcute de cineva din afara acelui cerc. Afirmații ca: “ Mai filmează și tu că mă doare de mâna”, sunt dovada vie că suntem martori la un fel de teatru de televiziune ad-hoc. Acestea sunt unele dintre ingredientele ce au făcut ca Revelion la Oache să fie urmărit pe youtube de milioane de oameni. 
Bineînțeles altele au fost mecanismele voluntare care au determinat apăsarea butonului play dar la nivel inconstient sub impulsul curiozității sau al unui voyeurism aproape inocent, cred că avem tendința să fim atrași de ceva care duce spre zone tabu, puțin accesibile. Un fel de uitat prin gaura cheii, atât de la indemână și oferit pe tavă gratis spre vizionare...și liberul arbitru ca bonus la considerat/desconsiderat materialul.
Vine 2020 și curătenia aferentă. Please make your life easier and mine to. If you find my opinion inappropriate and you don't have an argument to disapprove bla bla bla. 
După acest intermezzo de skills in English ce vreau să zic as a conclusion e că aș vrea să partikip/organizez și eu un revelion ca la Oache...(cred că am și fost la câteva dar nu realizez acum).
Mă încearcă un sentiment de milă pentru noi cei care o să ne petrecem timpul, si nu mă refer doar la revelion, cu ochii ațintiți către un ecran. E același ecran fie el și cu un pahar de șampanie în Fratelli sau la marginea patului la vreun Oache acasă. De multe ori ratăm momente când trebuie să îmbrăcăm haina de actor mai spălăcită sau nu, dintr-un plan-film din care fiecare dintre noi face parte. 
În final voiam să mai zic că e cam lungă ultima propoziție iar cuvântul “revelion”sună ca draq. 
Un an cât mai bun la toată lumea!
Nu putea să lipsească nici tradiționala urare: #haiafarălazapadă
Drept monstră soția la monstru este filmarea de mai jos. Vizionare placută!
 Și mai jos, 4-5 poze din arhiva personală.